Blog de imagine

Incercam si noi

2010-02-03T23:33:00.005+02:00

Am fost acum cateva zile la un restaurant ce se vrea a fi, conform spuselor unuia dintre actionari, unul cu prestanta si care "nu-si permite sa ofere clientilor produse de mana a doua si de aceea pretul reflecta calitatea". Asta spunea actionarul. O sa revenim la el ceva mai tarziu. Retinem aspiratiile dumnealui.

Ospatarul care ne-a servit se recomanda a fi somelier care a participat de curand la un eveniment, o degustare destul de importanta, cu invitati pe masura.

Am cerut un vin alb, sec, pe care il mai bausem si il cunosteam. Numele lui chiar nu conteaza (un prieten muuult mai priceput decat mine mi-a confirmat ca e un vin "bun"). Vinul a fost chiar bun si a completat fericit preparatele servite. Si am mai cerut o sticla. Si inca o sticla. Am fost suficient de multi incat sa nu credeti ca ne-am ametit.

La un moment dat, ospatarul nostru, consumator si el (am simtit asta in ciuda faptului ca bausem si noi deja), ne informeaza ca vinul pe care il consumam s-a epuizat si ca ne poate oferi un altul. Nicio problema. Si ne propune un nume (nu ne-a spus si producatorul). L-am intrebat, cumva anticipand raspunsul, daca e vorba de un anume producator. Stiam ca respectivul vin nu este tocmai de consumat. Raspunsul: "Da!", urmat de niste zambete-rasete cumva... vinovate ca mi-a propus un asemenea "vin". Ne-am rezumat la vinul care mai era in sticla de pe masa si am incheiat seara ceva mai repede decat ne-am fi dorit.

Acestea fiind zise, apar niste intrebari:
1. de ce exista un asemenea vin in lista de vinuri atat timp cat actionarul localului este si el somelier si are pretentia ca localul este unul cu prestanta si care are ceea ce nu prea vezi in multe restaurante: un meniu de vinuri?
2. cum isi permite un ospatar-SOMELIER sa recomande un asemenea vin, stiind (vezi zambetele-rasete) ca nu este nici pe departe un vin de baut? Din cate imi amintesc eu, somelierul este cel care ar trebui sa-ti recomande un vin, cel care ar trebui sa te ajute in alegerea lui...
3. cum este posibil ca un astfel de somelier-ospatar-CONSUMATOR sa fie angajatul unui local ce isi "respecta clientii"?

Sa fie oare totul numai o chestie de gust?

Fac in incheiere precizarea ca atat vinul consumat de noi, cat si cel recomandat de somelierul-ospatar-consumator se inscriu in acelasi palier de pret - aproximativ 30-40 de lei, pret de meniu.

Concluzia: putina informare n-ar strica chiar si inainte sa mergeti la restaurant atat timp cat exista riscul unei astfel de situatii.
Beti cu cap!

Celuloza si celulita

2010-02-02T00:24:00.008+02:00

Lucrez in presa. Tehnoredactez ziare, reviste, brosuri si cine mai stie ce. Din asta traiesc. Nu castig mult. N-am castigat niciodata prea mult. As putea probabil (sau, mai bine zis, ar trebui) sa castig mai mult. Dar cum sa fac asta? Cum sa fac asta cand la negocierile pe care le port lumea nu mai ofera bani pentru serviciile pe care ar urma sa le prestez.

Numai in ultima luna mi s-au intamplat doua cazuri de genul asta. "Pentru serviciile pe care le prestati va putem oferi jumatate bani, jumatate sub forma de publicitate." Asta era pentru un contract nou. Dar discutia e aceeasi pentru un contract aflat in derulare unde clientul doreste ca o parte din suma sa reprezinte materiale promotionale.

In principiu e ok sa primesti si publicitate. Si materiale promotionale... Dar vorba cuiva: "Eu mananc flori?". Din pacate barterele acestea sunt facute cu reviste, cu agentii de publicitate. Va trebui sa ma orientez catre producatori de lactate, din industria panificatiei, catre carmangerii sau cofetarii. Ultima data cand am verificat, ziarele nu erau tocmai comestibile (macar de-ar pune astia niste mostre de mancare si bautura). Iar publicitatea pe vreun site... nici macar sufleteste nu ma hraneste (cam filosofica asta, dar sensul conteaza).

Ah, unde sunt ziarele tiparite pe foite subtiri de cascaval! Si cerneala tipografica cu zeci de arome! Am putea sa citim ziarul direct in farfurie. Sa mancam ziare pe paine. Cred ca atunci si elevii ar "devora" cu mare placere manualele.

Cred, totusi, ca preferatele tuturor ar fi foietajele... Sunt si cel mai simplu de obtinut.

Trebuie sa fug. Mi-am comandat o pizza cu blat subtire - de la o coperta de carte de bucate.

S-aveti pofta! De munca!

Rusine pe banii mei...

2009-09-28T01:32:00.005+03:00

In ultimele doua luni am fost la doua nunti si ieri la un botez. Locatii diferite, obiceiuri diferite, una peste alta multe lucruri diferite, dar si o gramada de stereotipii din care "nu se iese" (ca d-aia sunt stereotipii).

De la un moment dat, nu stiu exact care, la nunta "nu se mai striga darul", ci se pun banii in plicuri care au si rol de "calareti" cu numele invitatilor. Adica nu te mai faci de ras in fata tuturor, ci doar in fata "primitorilor".

Una dintre discutiile care apar la un astfel de eveniment este cea legata de cati banii se pun un plic. In primul rand, cel care se insoara sau isi boteaza copilul lanseaza o suma legata de costul tacamului de persoana (mancare+bautura+tort) dupa care "zvonul" astfel lansat se plimba din gura in gura in asa fel incat cei mai multi dintre invitati au o oarecare idee despre suma respectiva. Buuuun. In al doilea rand, intervin discutiile intre invitati: "Tu cat dai?" "Eu dau atat. Dar tu?" Intr-un final se ajunge la o suma care invitatilor li se pare corecta.

Rup un pic fraza si ma intorc la momentul in care sunt anuntat, printr-o invitatie care mai de care mai..., despre evenimentul cu pricina. Nici n-apuc sa zic vreun cuvant, ca primesc aproape amenintator fraza: "Sa nu aud ca nu vii!", "Ne stim de-o viata!", "Esti prietenul meu!" etc.

Cele doua nunti + un botez de care aminteam mai sus nu au iesit din tipar in sensul in care mirii, respectiv proaspetii parinti, imi sunt prieteni "buni", "de-o viata" sau "cei mai buni".

Daca suntem cei mai buni prieteni, e clar ca prezenta e "obligatorie", dar nu inteleg de ce-mi fac atatea griji legate de suma din plic. Prietenii sunt ultimii care ar trebui sa ma judece. Nu? Atunci de ce intreb in stanga si-n dreapta "cat dau la masa"?! Bucuria celui care ma invita ar trebui sa fie prezenta mea acolo... Dar cati bani sa dau, totusi... M-am simtit bine: am mancat (tortul n-a fost extraordinar), am baut (vinul a fost bun!), am si dansat. Si muzica mi-a placut. Dar scaunele au fost cam incomode. Mi-au placut sala si decoratiunile. Dar sarmalele alea au fost cam nefierte... Bine macar ca servirea a fost deosebita...

Cica suma din plic tine de toate astea... De atmosfera, de locatie, de mancare, de muzica. Dar de situatia din Golf? Dar de problemele cu apa calda din sector? Dar cainii vagabonzi or fi fost luati in calcul?

Ce treaba are placerea de ati vedea prietenul de-o viata in cel mai frumos moment al vietii lui cu sarmaua nefiarta?! De ce trebuie sa fie suma din plic direct proportionala cu tot ce inseamna calitatea lucrurilor din seara respectiva? Daca primesc la masa homar (foarte scump ca pret), dar mie nu-mi place... ce facem? Dar daca primesc o salata de cruditati (evident muuuult mai ieftina) care mi se pare exceptionala? Nu-mi dau seama.

Pe de alta parte, nu inteleg cum as putea eu, ca mire (imi permit sa ma pun in postura lor) sa ma supar pe un prieten care imi face placerea de a fi cu mine la un eveniment de genul asta. L-am chemat sa-mi fie alaturi, sa ne bucuram impreuna, asta insemnand chiar sa mancam aceeasi mancare proasta, sa bem acelasi vin prost si sa dansam impreuna pe aceeasi muzica proasta. Si daca un prieten imi da o suma si altul alta suma... ar trebui ca unul sa-mi fie mai prieten??? NICIODATA!

Si-atunci... ar trebui sa-mi fie rusine pentru ce pun in plic? Sunt "mai prieten" daca suma e mai mare?

Nu, nu mi-a fost niciodata rusine de plicul meu, pentru ca stiu ca prietenii mei, cei care m-au invitat, nu ma vor judeca niciodata. De-aia imi sunt prieteni!

ArhivaFoto.ro lanseaza "Arhiva de presa"

2009-09-13T17:20:00.002+03:00

ArhivaFoto.ro, site de poze gratuite, a lansat la inceputul acestei luni un nou produs ce se adreseaza, in egala masura, vizitatorilor site-ului, dar si editorilor de publicatii de orice gen care doresc sa-si promoveze produsele.

Este vorba despre o "Arhiva de presa", chiar asa se cheama produsul, o colectie de publicatii in format electronic ce este oferita gratuit celor care viziteaza www.ArhivaFoto.ro.

Publicatiile pot fi vizualizate "pagina cu pagina" cu ajutorul unei interfete atractive care permite cautarea in cadrul articolelor revistei, evidentierea termenilor cautati, salt la o anumita pagina sau la coperti, salvare in format PDF, printare, posibilitatea de recomandare unui prieten a publicatiei vizualizate, functie de zoom asociata cu "drag for view" pentru a vizualiza paginile in intregime si fara probleme.

Pentru editorii care doresc sa-si promoveze produsele exista doua variante:

1. promovare pe site-ul ArhivaFoto.ro, la sectiunea Arhiva de Presa, astfel incat sa ajunga la cititori avand costuri mult mai mici (prin eliminarea tiparirii sau distributiei)

2. posibilitate de postare pe site-ul propriu a ziarului, revistei, catalogului etc. in acest format care, pe langa atractivitate sporita fata de modelele obisnuite de site, ofera si avantajul unei foarte bune indexari a produselor astfel afisate si atragerea de trafic si, implicit, popularitate.

Pentru ambele variante de publicare, editorii au posibilitatea de personalizare a modului de afisare a produsul pe site prin alegerea culorilor, a fontului sau a limbii interfetei.

Primele reviste sunt deja disponibile in "Arhiva de presa", structurate pe un tipar familiar deja celor care au vizitat ArhivaFoto.ro.

"Citeste online!" pe "Arhiva de presa"!

ArhivaFoto.ro a ajuns la 4000 de poze gratuite!

2009-08-15T11:42:00.003+03:00

Site-ul de poze gratuite ArhivaFoto.ro a depasit 4000 de poze! O fi mult, o fi putin... habar n-am. Dar sunt 4000 si numarul creste constant. Tragem tare si cat mai curand revin cu post-ul in care sa anunt 5000 de poze gratuite pe ArhivaFoto.ro.

O stiti p-aia cu supercalitate, totul GRATUIT, domenii diferite? Asa o sa fie mereu. www.ArhivaFoto.ro si poti sa descarci oricare si oricate dintre cele 4000+ de poze gratuite!

Alb-negru

2009-07-25T00:54:00.003+03:00

ArhivaFoto.ro are de astazi o noua sectiune, dedicata fotografiilor alb-negru. Veti gasi aici imagini din domenii diferite, din domenii care exista deja pe site sau din unele noi...

Fotografia alb-negru este diferita si de aceea merita o sectiune aparte
La fotografiile alb-negru, importante sunt contrastele, luminile, spre deosebire de cele color la care, in mod evident, culoarea este cea care "naste" imaginea.

Nu e suficient sa iei o fotografie color si sa o transformi intr-una alb-negru pentru ca ea va fi de fapt o imagine in tonuri de gri, fara "o poveste". In ciuda evolutiei masive din domeniul fotografiei, al tehnologiei, imaginea alb-negru nu a murit si probabil ca nu o va face niciodata. Ba chiar as zice ca ea va "inflori" intrucat mesajul transmis printr-o fotografie alb-negru este, de cele mai multe ori, mai intens decat cel dintr-una color. La imaginile alb-negru, in mod evident, nu culorile sunt cele care ne atrag ochiul, ci continutul fotografiei, compozitia, realizarea, luminile...

Lumea continua sa ceara imagini alb-negru, atat portrete sau peisaje, cat si pentru evenimente personale. Din ce in ce mai multe reclame tiparite, dar si TV, sunt alb-negru, la fel si videoclipuri muzicale sau chiar emisiuni tv intregi.

Nu evitati, asadar, sectiunea dedicata fotografiilor alb-negru de pe ArhivaFoto.ro.

Salvarea

2009-07-05T03:17:00.004+03:00

In general, cand incerci sa ilustrezi un articol de ziar, cele mai banale fotografii sunt cele strict legate de subiectul respectiv: bani la articolele despre finante, un grafic descrescator la un articol de criza, o parcare plina de masini la un articol despre leasing sau un copil jucandu-se la un articol despre scaderea natalitatii.

Dar exista si solutii mai interesante, dupa ce reusesti sa te rupi de banal. E foarte simplu sa pui o poza cu o cladire de birouri la un articol despre piata imobiliara (sau alte si alte exemple, printre care si alea zise de mine mai devreme), dar parca ar fi mai interesant daca pui cateva constructii si piese de lego sau casute de la Monopoly... Decat sa pui un teanc de bani la un articol despre salarii, cred ca mai indicata ar fi o fotografie in care se arata niste buzunare goale sau o valiza cu bani, inchisa cu greu.

Putem continua la nesfarsit cu astfel de exemple. O idee foarte buna pentru ilustrarea aproape a oricarui articol, indiferent de tema, este jocul de Scrabble. Simpla folosire a literelor pentru scrierea unor cuvinte legate de tema articolului poate fi o solutie. Si inca una ceva mai interesanta decat o poza banala. Dar parca as duce lucrurile un pic mai departe.

Hai sa luam un exemplu: un articol despre leasingul auto. Solutia cea mai banala: o masina, o parcare, o strada aglomerata. Solutia ceva mai interesanta: niste chei de masina peste cateva bancnote. Solutia si mai interesanta: o masina in miniatura si literele magice. Sau cateva bancnote si cateva litere. Rezultatul? Un pic mai deosebit, dupa parerea mea.

Romania e tara cu sute de taxe si impozite. Cum ilustrezi un material pe tema asta? Cu o fotografie reprezentand niste oameni la coada la circa financiara. Mda. "Fascinant!" Ce ziceti de o poza cu niste bancnote, aranjate frumos, pe care scrie TAXE?

E doar o idee de a aborda altfel ilustrarea unui material.

Am paginat recent o revista de contabilitate. Articolele despre bani, impozite etc. reprezentau 80% din revista. Cum ar arata 20 de fotografii cu bani la 20 de articole avand tema asta? Evident ca nu prea bine. A trebuit sa gasesc solutii. Scrabble-ul a fost una dintre ele. Dar nici 20 de poze cu litere de scrabble nu era o solutie. Dar cateva idei combinate duc al ilustrarea altfel decat banal a lucrarii.

Pe ArhivaFoto.ro, descrierile pozelor se refera in primul rand la fotografie in sine, la subiectul ei, dar nu ne oprim aici. Asociem pozelor si altfel de termeni decat cei evidenti. Termeni legati indirect de subiectul fotografiei. Unei poze reprezentand un soldat facand de garda la Monumentul eroului necunoscut i se asociaza ca termeni: "siguranta", "libertate", "patrie", "respect" sau "comemorare". Tocmai pentru a va ajuta sa ilustrati si altfel un articol. Exemple ca acestea sunt foarte multe pe ArhivaFoto.ro. Ramane sa le descoperiti singuri.

E o vorba care zice ca "o fotografie face cat o mie de cuvinte". O fotografie prost aleasa poate strica un articol bun, la fel cum o fotografie bine aleasa poate salva un articol mai putin grozav.

Pentru poze salvatoare, intrati pe ArhivaFoto.ro!

Gata! Avem tutoriale!!!

2009-07-03T17:39:00.004+03:00

Asa cum am zis acum vreo doua saptamani, am lansat pe blogul ArhivaFoto.ro o serie de post-uri care se vor a fi un tutorial de Photoshop. Vor fi explicatii cat mai clare, dublate de imagini si exemple, toate pe intelesul tuturor (cu termeni in engleza si romana, in asa fel incat si incepatorii sa poata deprinde limbajul) si la indemana oricui.

Am inceput usurel, cu prezentarea unor elemente de baza si vom avansa spre lucruri din ce in ce mai complicate, din ce in ce mai interesante si mai spectaculoase.

Post-urile apartin unor oameni cu experienta in spate, avand cunostinte solide atat teoretice, dar mai ales practice. Cei interesati de acest subiect pot intra pe ArhivaFoto.ro si pot posta comentarii si chiar asteptam aceste mesaje fie ca ele sunt completari la cele existente acolo sau sfaturi pentru lectiile urmatoare.

Un tutorial de Photoshop in limba romana, GRATUIT si foarte explicit! Pe ArhivaFoto.ro, in sectiunea Blog.

Nu ma intereseaza!

2009-06-28T10:59:00.004+03:00

Dupa moartea lui Michael, toata lumea, pe la televizor si nu numai, vorbeste despre vrute si nevrute in ceea ce-l priveste: ca lua medicamente cu pumnii, ca a facut x operatii estetice, ca suferea de nu stiu ce boala mintala, ca..., ca..., ca...

Pe mine, unul, NU MA INTERESEAZA!

Nu ma intereseaza nici daca si-a facut 100 de operatii estetice. Van Gogh (pana la proba contrarie) si-a taiat singur o ureche si s-a sinucis la cateva luni dupa acest incident. Si a fost un geniu. Cher a si recunoscut ca a facut o gramada de operatii estetice. Si ce? Bravo ei. Muzica e cea ce lasa in urma.

Nu ma intereseaza daca Michael era ipohondru si/sau ca se indopa cu cine mai stie ce pastile sau droguri. Jimmy Hendrix, Elvis, Janis Joplin - toti au sfarsit din cauza drogurilor sau se stiu a fi fost dependenti. Ce sa mai zicem de Berlioz care, in timpuri cand nu existau drogurile de azi, era dependent de opium, morfina, codeina sau papaverina. Asta nu l-a impiedicat (ba poate din contra) sa compuna Simfonia fantastica...

Nu ma intereseaza daca Michael era nebun sau inconstient (vezi incidentul in care era sa-si scape din brate propriul copil cand a vrut sa-l arate ziaristilor de la balcon) si avea o minte de copil (resedinta sa numita Neverland, un adevarat parc de distractii - pe care l-a vandut, ce-i drept la un moment dat). Eminescu aduna frunzele copacilor din curtea institutului in care era internat, spunand ca erau bani. Scria pe zidurile sanatoriului fragmente din poeziile sale sau tot felul de numere. Avea de gand sa cumpere intinderi mari de pamant si chiar intreaga planeta. Afirma ca este patronul sanatoriului si ca are diamante in capul sau. Se crede ca tocmai in momentele astea geniul sau creator ii dicta cele mai alese versuri.

Nu ma intereseaza ce se spune acum despre Michael. Chiar nu ma intereseaza. E un om ca toti ceilalti, dar inzestrat cu un talent cum nu vom mai intalni in aceasta viata. A fost, este si va ramane un rege, indiferent de mizeriile care se vor spune, adevarate sau nu.

Cele mai mari genii ale istoriei au avut slabiciuni, au avut nebunii (la propriu si figurat) sau au cazut in plasa dependentei. Isaac Newton, Albert Einstein sau George Orwell au fost bolnavi de autism, dar tocmai aceasta boala i-a impins spre realizarea unor lucruri extraordinare care au marcat istoria.

Nu ma intereseaza decat ceea ce a realizat Michael pentru noi si, slava Domnului, sunt foarte multe. In primul rand muzica, dar si implicarea in actiuni de ajutorare prin fundatiile sale, lupta cu mentalitatea oamenilor si cu sistemul si felul in care el a reusit sa deschida ochii lumii si de aici oportunitati pentru populatia de culoare si cate si mai cate.

Pana la urma, doar "cel care nu a pacatuit sa ridice piatra". Eu nu sunt demn s-o ridic... Si cred ca la fel ar trebui sa facem cu totii. Ar trebui sa spunem "Multumesc, Michael!".

Regele a murit!

2009-06-26T02:32:00.006+03:00

In aceasta noapte la noi, dupa-amiaza in Statele Unite, regele muzicii pop, Michael Jackson, a murit intr-un spital din Los Angeles, dupa ce a fost gasit cazut in propria-i casa...

Avea 50 de ani si se pregatea pentru ceea ce insusi el a declarat a fi "ultimul spectacol", o serie de 50 de evenimente ce aveau sa dureze din iulie si pana in martie anul viitor... Din pacate, nu a mai ajuns sa le faca.

RIP

Gradina zoo(i)logica - partea a doua

2009-06-26T00:35:00.004+03:00

O sa fiu cat se poate de scurt.

M-am auto-provocat cu post-ul despre gradina zoologica asa ca n-am avut incotro si am fost in vizita (de lucru - am pozat de zor) la Zoo Baneasa. Am vrut sa ma conving ca nu am scris prostii in urma cu cateva saptamani. Si, din pacate, am avut dreptate cu aproape tot ce am zis.

Elefantul chiar a murit... Crocodilul e tot alb, dar jur ca l-am vazut miscand! Maimutele - tot cu "saru'-mana" la sticks-uri si banane. (De astea am vorbit si data trecuta)

Ce-am mai vazut? Nimic imbucurator: aceleasi animale fara chef de viata, unele bolnave de nervi de atatea ture facute in cusca lor, altele "satule" de atata plictiseala. Am constatat ca, in multe dintre cazuri, avem un singur exemplar dintr-o specie, ceea ce nu e bine deloc pentru respectivul animal. Singura "distractie" era in custile/tarcurile in care se aflau mai multe exemplare. Daca oamenii innebunesc de singuratate, la fel e si pentru animale.

Animalele imbatranesc, nu mai au chef de nimic, mor, iar din urma nu cred ca mai vin altele. Nu tin minte sa fi avut vreodata camile (sau dromaderi), zebre, nutrii (de vidre parca imi amintesc ceva...), dar acum cu siguranta nu sunt. Nici porcul spinos nu l-am mai vazut...

Strutul a fost foarte simpatic si a venit langa gard ca sa-l pozez. Thanks, mate!

In concluzie... lucrurile nu merg tocmai bine. Cat de curand n-o sa le mai putem arata copiilor nostri animale decat in poze.

P.S.: M-am inselat in ceea ce priveste pelicanul: am zis, in post-ul precedent, ca este unul singur si ca l-am alergat ca sa-l pozez. Sunt muuult mai multi. Foarte multi chiar. Si destul de fotogenici. Macar lor sa le mearga bine

P.S. 2: Biletul e 13 lei pentru un adult si 13 lei pentru aparatul foto. Chiar daca nu e mare lucru de vazut, si cam toti stiu asta, lumea vine sa viziteze. Am vazut multi parinti cu plozii si vreo doua-trei grupuri de copii veniti "cu clasa". Nu se aduna multi bani, dar sunt ceva-ceva. Pentru aproape 50 de lei (doi adulti+ copil+aparat foto), adica vreo 12 euro, macar de n-ar pleca dezamagiti. Dar...

Pe drumul cel bun

2009-06-17T00:51:00.004+03:00

Stiu ca tema acestui blog trebuia sa fie un pic alta. Stiu ca am zis ca o sa vorbim despre imagine, despre DTP, despre fotografie... Si stiu ca am zis ca o sa avem si "derapaje". Se pare ca avem mai mult derapaje. Mi-e destul de greu sa ma tin de o tema.
Dar cel mai important lucru, cea mai importanta tinta am atins-o: vorbim despre ArhivaFoto.ro, lumea incepe sa ne vada, sa ne viziteze. Acest blog aduce zilnic vizitatori catre banca de imagini, ceea ce este foarte important pentru ca inseamna ca nu fac degeaba toata munca asta. E o munca pe care o fac cu placere. Imi place sa scriu, n-am pretentia ca ma pricep, dar imi ating scopul. Si asta e cel mai important.

Multumesc pentru ca intrati pe mediaperfect si mai ales ca sunteti interesati de ArhivaFoto.ro.

P.S. O sa incerc sa ma tin si de celelalte teme ale acestui blog. Sper sa si reusesc. In paralel o sa fac pe ArhivaFoto.ro un blog cu tutoriale de DTP pentru incepatori (prietenii care au cerut asta stiu de ce! :D ). Cititi voi acolo mai multe!

Unirea - campioni! Dinamo - cam pioni!

2009-06-10T23:16:00.007+03:00

No, bun! S-a terminat campionatul de fotbal a lu' peste... Am vazut si eu vreo cateva meciuri bune in anul asta, dar nu mi-a placut mare lucru... Ba nu! Stai putin. Reiau: eu sunt un fel de dinamovist. Tin cu Dinamo. De fapt simpatizez. Si asta pentru ca asa am apucat. A fost un fel de fronda: taica-miu tine(a) cu Steaua. Trebuia sa tin cu oricine altcineva. Am facut precizarea asta ca sa stie lumea in ce barca sunt.

Buuuuun!

Revenind, am vazut vreo cateva meciuri anul asta. Unirea Urziceni a castigat campionatul. Bravo lor, ce sa zic. Pe noi (Dinamo) ne-au incins de doua ori in anul asta, deci o sa tac malc, vorba unei cocoane: "Ciocu mic la ei, nu la noi, ca noi suntem la putere acum!". Corect!

Dar am o "bucurie enorma" legata de faptul ca Dinamo a pierdut campionatul (cu brio! - trei infrangeri in ultimele trei meciuri!): Borcea nu se mai retrage. Nu poate sa plece la greu! =)) De fapt cred ca el a si tras sforile ca Dinamo sa piarda campionatul tocmai pentru ca promisese ca se retrage daca ia titlul. Si nu putea sa dea jucaria din mana.

Actionarilor "le tremura izmenele" si se pregatesc/antreneaza pentru Liga Campionilor. Dintre astea doua, chiar tremurande, tot izmenele ne sunt mai aproape! Liga... alta data...

Antrenorul nu e niciodata de vina pentru ca nu el "a sunat retragerea", nu el i-a motivat, nu el i-a antrenat, nu el a mancat usturoi si nici gura nu-i miroase. Cred ca l-a parasit si inspiratia. Cum?! Inspiratia a disparut odata cu ancheta DNA? Nu, zau?!

Iar jucatorii... Vai, jucatorii! Spartanii! Cainii rosii! Dragii de ei! Vorbeste lumea prin sat ca dansii se "culturalizeaza" intens cu tot felul de "lucrari". In special pic(a)turi pe sticla! Eu nu pot sa cred asa ceva! Nu! Nici vorba!
Acum o sa fiu rautacios si o sa spun ca Danciulescu, de cand a cazut cu masina in Dambovita (evident, din cauza raului care curgea din amonte inspre aval), trebuia sa se fi trezit pana acum. Ca Semeghin, numit, de niste oameni care in mod clar nu se pricep la nimic, "spaima sticlelor de vin", abia-abia a reusit sa ajunga cu masina intr-un hotel. Urmeaza cvartetul de coarde de vita de vie Torje-Pulhac-Ropotan-Goian, absolut imbatabil cand vine vorba de atasament pentru clubul lor. Pana la noapte, sunt caine pana la noapte! Dar strig cu Steaua pentru ca rimeaza mai bine.
Campionul trebuie ca e Tamas. Cel care, prin septembrie trecut, arunca cu pietre in ziaristi, ii injura si ii numea "soareci". Cel care a fost exclus din lotul lui Dinamo acum vreo 4 luni pentru, citez, "consum de alcool in cantonament". Ce ti-e si cu emotiile astea in meciurile amicale! Probabil ca din acelasi motiv (emotiile, desigur!) nu a reusit nici sa se trezeasca la timp si a lipsit de la un antrenament. Mare branza un antrenament inaintea unui meci decisiv din ultima etapa!

L-am vazut si pe Messi, "putin" baut, cazand din picioare (tot de emotie si el!), dar asta dupa ce baiatul a tras linie si a adunat realizarile de anul asta: castigator Liga Campionilor 2008-2009 (noi n-avem puncte adunate in 6 participari in Liga cate a facut Barcelona intr-un singur an), castigator titlu 2008-2009 in Spania, castigator Cupa Spaniei 2008-2009, locul 1 in clasamentul marcatorilor in Liga Campionilor 2008-2009 cu 9 goluri (bulan!), 23 de goluri in campionat... si ma opresc aici ca sa nu fie rusinea chiar atat de mare.

Nu suntem nici la cramponul fotbalistului de prin campionatele adevarate. Pioni, pioni, dar fara niciun fel de aspiratii de transformare intr-o regina. Poate cel mult intr-un nebun. Exista o singura explicatie si de aici si imaginea tulbure a fotbalului din Romanica: tuiculita e mai tare decat sangria, grappa, berea etc.! Hic!

Gradina zoo(i)logica

2009-06-03T00:54:00.004+03:00

N-am fost in prea multe gradini zoologice. De fapt am fost intr-una singura: cea din Bucuresti. Sau, ma rog, de la fosta "margine a Bucurestiului". Dar, inainte sa scriu post-ul asta, am dat cateva cautari pe net ca sa vad cum arata site-urile unor gradini zoologice si chiar amplasamentele in sine din vreo 4-5 capitale europene. Am zis sa nu ridic prea sus stacheta si am luat-o cu unele cu care am crezut ca ne putem masura: Tirana, Riga, Sofia, Zagreb... (Deja la Zagreb stiam ca exagerez. Ce sa mai zic de Praga... site-ul arata chiar foarte bine, gradina in sine e din cu totul alt film). Concluzia: i-am facut pe albanezi! I-am batut mai rau decat 17 Nentori pe Dinamo!!! Cu bulgarii inca ne putem compara, dar, in felul in care se misca lucrurile pe la ei (vezi turismul), cat de curand o sa ne priveasca de undeva de sus.

Dar hai sa revenim la "oile" noastre (cred ca oi nu avem la zoo!!! nu mai tin minte). Am pus zilele trecute pe ArhivaFoto niste poze de la zoo, facute acum vreo 3 ani. Imi amintesc ca a fost o experienta interesanta, dar acum, cu gandul la post-ul asta, mi-au venit in cap cateva faze tragi-comice. Iar cea mai tare chestie o pastrez pentru sfarsit.

Am vazut poze cu elefantul despre care am aflat ca a murit intre timp. Sa fie oare de la pungile de pufuleti mancate cu tot cu ambalaj? Cred ca nici sticks-urile nu prea i-au cazut bine. De fapt, era un elefant cu foarte mult bun-simt si care nu vroia sa refuze nimic... Sigur!

Crocodiiiiiiiiiiiilul! Daaaaaa! Daaaaa, ce? Cred ca suntem foarte norocosi ca avem unul dintre cele cateva exemplare de crocodil alb din lume... Oh, da! Cu siguranta ca nu-i era prea bine, dar sper totusi sa nu fie de la clorul din apa pentru ca stiu eu de la televizor: clorul albeste! Sau poate... Michael! Michael! Cata rautate!

Avantajul maimutelor (in fata elefantului) este ca ele pot desface punga de seminte de dovleac. Asta au invatat-o de cand au inceput sa le sangereze gingiile de la plastic. Ia stati un pic: mananca seminte, se agita cu mainile in aer, urla ca toti dracii. Suna cunoscut?

Mai departe... Am fost foarte incantat sa vad ca macar pasarile flamingo si-au pastrat culoarea, in ciuda mizeriei din lacul lor. Cred ca si pelicanul era intr-o forma destul de buna: am alergat ceva dupa el incercand sa-l fotografiez, dar nicio sansa!

Lamele au ras toata iarba din tarcul lor. S-a scumpit si iarba... Sa treaca pe ceva mai tare, intravenos.

Toate astea le spun din amintiri, dar sigur mai erau si alte animale in conditii jalnice. Si ma cam indoiesc sa se fi schimbat ceva intre timp. Dar promit ca o sa ma duc in vizita si revin.

Dar, pana atunci, trebuie sa spun cateva vorbe si despre site-ul absolut jenant al gradinii zoologice unde multe dintre butoane nu merg, pagini intregi lipsesc, altele se vor "in constructie", iar limba romana e faultata constant in cele... cateva cuvinte din pagina home sau din pagina dedicata vizitatorilor (aici gasiti preturile biletelor, avertismentele pentru vizitatori si atat!) Dar pagina de mare senzatie este DIVERTISMENT (pe care o gasiti daca va uitati foarte atent si cotrobaiti prin site), acolo unde troneaza 3 link-uri catre un site de jocuri online gratuite si doua care pot fi descarcate!!! Wow!

Mai ziceti si voi ca io am zis destule.

La ce bun?

2009-05-30T01:58:00.005+03:00

Am auzit zilele astea la tv cum ca doi baietani de prin SUA au ajuns in finala American Idol, un fel de Megastar de pe la noi. Nimic deosebit pana aici. Dar cica unul dintre ei, Adam Lambert (culmea - pierzatorul dintre cei doi) i-a impresionat pe componentii trupei Queen, Brian May si Roger Taylor, in asa fel incat vor sa-i propuna tanarului second-best idol american o colaborare.

Initial m-am gandit ca Lambert o sa ajunga vocal la Queen. Dar May a spus ca asa nu se va intampla. Suna a blasfemie! Unul singur poate sa fie acolo. Freedie e unul singur si nimeni nu-i va putea lua vreodata locul. Am mai vazut niste incercari... neinteresante: George Michael sau Robbie Williams.

Cine ar putea sa-l inlocuiasca...:

"And that's all I had to say about that!"

Artisti de imagine

2009-05-26T15:57:00.003+03:00

Zilele trecute, am gasit pe ArhivaFoto.ro o poza foarte misto. Este vorba de o reclama luminoasa de la intrarea intr-o cafenea. Sau restaurant. Ma rog, ce-o fi. Interesant e cat de inventivi sunt unii.

Numele respectivei locatii este Monaco Lounge. Acum... nici nu stiu daca sa-i acuz pe cei care au "atacat" firma cafenelei si au distrus cateva litere din numele acesteia sau sa le dau o bila alba pentru idee, pentru creativitate. Pentru ca rezultatul aproape ca ar face invidios pe multi oameni din... publicitate sa zicem. Si spun din publicitate pentru ca ideea poate fi interesanta.
Din Monaco Lounge a ramas, nici mai mult, nici mai putin decat... "Mona o unge". Sa mai zica lumea ca nu suntem plini de idei.

Da, sa-i prindem si sa-i pedepsim pe cei care au vandalizat firma respectiva. Dar eu zic sa le dam si un premiu pentru inventivitate. Ce copyrighter?! Ce advertising?! Mona o unge, tata! Arta!

Nu stiu daca proprietarii au reparat respectiva firma, dar imaginea a ramas. Si o puteti vedea in sectiunea Haioase de pe ArhivaFoto.

Si, totusi, cine e Mona?! Si, mai ales, ce si de ce "unge"?!

Dincolo de politica si fotbal

2009-05-20T01:12:00.016+03:00

Am stat eu asa... cu fata in palme si m-am gandit ca romanul, pe langa politica si fotbal, trebuie sa se mai priceapa si la altceva. Mi-a venit repede in cap treaba cu poezia: "romanul e nascut poet". Acum depinde ce intelege fiecare prin poezie. Discutam acum ceva vreme cu un prieten care imi zicea ca "Parazitii" sunt "poeti", ca muzica lor e poezie pura... Nu e si parerea mea, dar nu de asta suntem aici. Sa admitem, totusi ca romanul se pricepe la poezie.

Dar ce ziceti de mancare? Se pricepe romanul sa gateasca? Incercati sa treceti de imaginea gratarului care sfaraie doldora de mititei si ceafa de porc. E ceva dincolo de astea? Da, este! Avem o gramada de mancaruri pe care le gatim cu pricepere, chiar daca sunt traditionale sau importate. N-am prea auzit laude pentru pizza italiana. Dar cea romaneasca... e cam buna! Si mai sunt astfel de exemple.

Asta e imaginea pe care ne place sa o vedem in ceea ce ne priveste...

Revenind: tot romanul se pricepe la mancare, as zice eu. Si asta ca sa ajung la partea interesanta a acestui post: sa va prezint o reteta de bulz asa cum am mancat in zona Moeciului de Jos (Brasov).

Nu ma puneti sa dau cantitati sau timpi de executie pentru ca totul e facut "la ochi" si "dupa ureche".

Incepem cu apa pusa la fiert, cu putina sare ca pentru mamaliga. Cand incepe sa clocoteasca se adauga incet (ploaie) malai si se mesteca continuu. Mie imi place ca mamaliga sa fie mai aspra, asa ca pun malai... cat cuprinde. Nu uitati sa mestecati pentru ca face cocoloase si riscati sa si "explodeze" mamaliga.

Pana aici nimic spectaculos. Cand mamaliga e gata, rasturnati-o pe un tocator de lemn ca sa respire putin. Asta pana pregatiti partea a doua a retetei.

Si incepem asa: "zugraviti" usor o tigaie mai inalta (sau wok daca aveti) cu cel mai bun unt care il gasiti. Ar fi bine sa nu fie margarina pentru ca aceasta contine apa de obicei. Impartiti mamaliga "din ochi" in trei parti egale. Prima parte asezati-o pe fundul tigaii si faceti un fel de paturica. Peste acest prim strat presarati branza de burduf grasa. Apoi continuati cu un strat de mamaliga, branza si iar mamaliga. Cam ca la musaca.

Branza se va topi... si se intiiiiinde... Mie imi ploua deja in gura... Se mai poate pune putin pe aragaz, asa cum am facut eu, ca sa se topeasca bine branza sau, daca aveti rabdare (eu n-am mai rezistat), se poate pune la cuptor sau pe gratar sa se rumeneasca putin.

Pofta buna! Si, daca nu va iese, nu trageti in blogger. Puteti oricand sa sunati la pizza.

Mai multe fotografii gasiti pe www.arhivafoto.ro

Vremuri de criza

2009-05-11T23:42:00.008+03:00

In stilul nostru aparte, avem impresia ca pe noi, romanii, nu ne va lovi criza, ca la noi lucrurile vor sta altfel, ca (vorba reclamei) criza va ramane la poarta. Si am folosit verbul la viitor pentru ca exemplul cel mai potrivit pentru a-mi sustine afirmatia este reactia mai-marilor tarisoarei noastre care ziceau prin septembrie-octombrie, in campanie fiind, dar cand efectele crizei nu erau atat de evidente, ca la noi nu vor fi probleme si sa nu ne facem griji...

Iata-ne dupa cateva luni... Nu mai suntem asa grozav. Oricat am incerca sa ne opunem, nu tine. E un lant care a pornit de undeva si care nu stim unde se opreste. Fiecare a strans cureaua, fiecare incearca sa nu se intinda nici macar cat ii e plapuma, constienti totusi ca nu se poate opri totul in loc.

In week-end-ul proaspat incheiat, am fost la trei evenimente, trei targuri "in interes de serviciu": Campionatul de gatit in aer liber - faza pe Bucuresti, Bucharest Tourism Fair si Targul National Imobiliar (TNI). O sa vorbesc despre cele trei in ordinea crescatoare a dezamagirii care mi-au provocat-o.

Cel mai reusit mi s-a parut, de departe, campionatul de gatit. Spun "reusit" din punctul de vedere al organizarii si al participarii, ca numar de expozanti/concurenti si nu ca numar de vizitatori pentru ca era de asteptat ca, dintre cele trei, la mancare sa fie imbulzeala cea mai mare. In cadrul juriului sau a invitatilor au fost bucatari cunoscuti (macar de la TV daca nu din alta parte): Petrisor Tanase, Horia Varlan sau Robert Rainford. Preparatele prezente in cadrul concursului au fost dintre cele mai variate, care mai de care mai aratoase si mai gustoase (asa a zis juriul!).

Pe langa corturile concurentilor, in Parcul Izvor s-au aciuat si o multime de negustori de vrute si nevrute: oale de pamant, ceaune, sculpturi, branzeturi si carnati, mici si vata de zahar, gablonturi, bureti de vase, ii, turta dulce etc. Gratarele au functionat non-stop intrucat si cererea a fost pe masura. Am deviat putin de la Campionatul de gatit... Revenind: ciorba de fasole la ceaun, rulou de piept de pui cu ciuperci, cascaval si salvie, sarmalute in foi de varza, miei la protap, sparanghel in bacon, pachetele cu salata de vinete, muschiulet impanat cu legume si "pravalit" in susan, tort de martipan, platouri intregi de prajiturele de nu stiai la care sa salivezi mai intai si lista ar putea sa continue muuuuult si bine. Peste toate astea: vin si bere, inghetata si multe fructe.

In concluzie: un eveniment care nu a aratat rau deloc si dupa care ne-am lins vartos pe degete, chiar daca spiritul gratarigen si alcoolistic ne domina si probabil ca ne va domina mult si bine. Cineva zicea sa punem micul si berea pe steag... Mda... Dar putem sa impregnam si mirosul?!

*

La cativa pasi de intrecerea culinara de care v-am povestit, in Palatul Parlamentului (Casa Poporului) a avut loc un (hai sa-i zicem) targ imobiliar. Termenul mi se pare usor nepotrivit din mai multe motive. Primul ar fi ca spatiul alocat targului a fost unul jenant de mic ceea ce confirma inca o data ca imobiliarele nu mai sunt de mult un subiect de interes pe la noi. Cu indulgenta omului care s-a oprit sa intrebe de doua-trei oferte si care a facut vreo cateva zeci bune de poze, am reusit sa ocolesc de doua ori targul in aproximativ 30 de minute. Evident ca spatiul alocat a fost pe masura cererii din partea dezvoltatorilor sau a agentiilor imobiliare care, in cea mai mare parte, abia mai rasufla pe piata sufocata complet.

Al doilea motiv al nepotrivirii termenului de "targ": la un targ se vinde, respectiv cumpara ceva, un produs. Cine mai cumpara sau vinde ceva pe piata imobiliara? Foarte putini, cei care au bani. Iar acestia nu cred ca au fost targetati prin acest targ. E parerea mea, una de nespecialist. Ofertele, atatea cate au fost, se refereau la proiecte care inca sunt in faza de construire/amenajare ca sa nu mai zic de cele la care nu s-a pus nicio caramida... Destul de putine oferte de locuinte finalizate, in care "sa te muti imediat". Cat despre reducerile "cauzate" de criza mondiala, in general, si cea imobiliara, in special, este ca in zicala cu pomul laudat. Preturile apartamentelor sunt, intr-adevar, ceva mai mici (1000-1200 euro/mp, in zona de nord), dar sa nu uitam ca euro a crescut cu aproximativ 20-25% fata de august 2008 (de la 3,4-3,6 la 4,1-4,3). In fine... sa nu intram in amanunte plictisitoare.

Nu ma pot abtine sa-i amintesc pe cei care nu fac fata ritmului reducerilor si vin la targ cu brosuri vechi, cu preturi neactualizate. Asta in cazul in care au vreo brosura din care sa-ti faci macar o idee. Unii nu s-au deranjat sa aiba deloc. Macar fetele ne-au mai zambit frumos si ne-au imbiat sa intoarcem capul spre standul lor, dar nici asta peste tot. Criza mare, mon cher! Nu zice nimeni ca prezenta unei fete simpatice, imbracata sumar vinde vreodata un apartament. Dar macar lumea iti trece pragul, simti ca n-ai venit degeaba sa-ti faci stand de prezentare si, cel putin la fel de important, te feresti de comentarii gen: "Ai vazut ce stand naspa aveau aia de la... ?!"

Au mai fost si standuri atragatoare, unde primeai o bombonica, o brosurica, te mai zgaiai la o macheta si visai sa te muti in varianta in carne si oase - pardon: betoane si sticla - a proiectului frumos colorat... Mi-a placut standul unei banci, una dintre cele 3-4 prezente!, care te invita pe bancuta, in gradina din fata casei, la o discutie despre relaxarea fiscala si sansele la un credit.

Aceste doua exemple care imi vin acum in cap salveaza nota pe care o dau acestui targ: 6!

P.S. Am uitat sa spun ca taxa de intrare a fost de 5 lei, probabil ca sa "atraga" si mai mult vizitatorii. Eu, ca si expozant, m-as fi opus acestei taxe si as fi facut promo pe chestia asta, doar-doar ne viziteaza lumea...

*

Ajungem si la Cenusareasa targurilor din acest week-end: tot in Parcul Izvor, pe un spatiu foarte restrans, intr-un cort cu ambitii de... hala expozitionala, a avut loc BT Fair. Acest targ a avut dezavantajul de a veni la o perioada foarte mica dupa un altul, mult mai mare si intr-o locatie familiara vizitatorilor doritori (Romexpo) si in care s-au prezentat deja ofertele pentru vara asta. Numarul expozantilor a fost extrem de mic, ofertele, ca si in cazul TNI, nu au fost actualizate decat la cerere, cu pixul pe hartie si au fost cele pe care le stiam deja. Am gasit ceva reduceri speciale pentru perioada targului, dar impresia generala a fost ca s-a facut acest eveniment ca petrecerea de a doua zi dupa petrecere, cand mai ramane ceva mancare si bautura si iti chemi din nou invitatii... Aici n-am primit bombonele, dar am plecat cu un brat de brosuri inutile, incorecte si cu chiu, cu vai am vazut cativa clienti care s-au aratat interesati de oferte.

Taxa de intrare a fost tot de 5 lei, iar, inca de la poarta, te intampina un gratar maaaare si care fumega si sfaraia intens. Ce legatura avea cu turismul nu stiu! Probabil sa nu mori de foame in cele 5 minute cat vizitai toate standurile. Nota 4 cu felicitari!

Eu am incercat sa ma detasez de stilul romanului care e hotarat pe mancare si bautura si sa caut sa apreciez si celelalte doua evenimente. Zau ca n-am reusit! Tot la chiolhaniada a fost mai interesant! Poate a vazut altcineva altfel...

Una hazlie despre profesionisti...

2009-05-05T18:35:00.004+03:00

Mi s-a intamplat chiar mie si jur ca nu inventez niciun cuvant.

Una dintre revistele facute de mine se tipareste la Bacau. Iau legatura cu cel care se ocupa de primirea revistei pentru a pune la punct detaliile tehnice.
- Cum facem sa va trimit PDF-ul? Va trimit pe un FTP?
- Da, ar fi bine.
- OK, dati-mi datele FTP-ului.
- Pai... n-avem...
- Aha! Atunci o sa fac eu un FTP unde va voi pune documentele. Banuiesc ca aveti un client de FTP...
- Nu, nu avem.
- Ok, puteti intra si direct cu browserul de internet. Notati...
Si incep sa-i spun IP, user, parola... Ma intrerupe...
- Dar nu puteti sa trimiteti pe mail?
- Ducumentele depasesc 20 Mb. Nu va pot trimite...
- Dar noi asa facem cu ceilalti clienti.
Dupa alte cateva minute bune, in care ii explic ca nu se poate, reuseste sa inteleaga cum sa lucreze cu un FTP.
- Acum spuneti-mi cateva date tehnice: la ce rezolutie sa fac PDF-urile?
- Cat mai mare!
:O
- In mod normal, zic eu, se fac la 2400dpi.
- Aaaaaaaaaaa, nu! Prea mult! 300 e ok!
- 300 nu e nici la ziar, daramite la revista!
- Atunci mai mare.
Si pentru ca mi-am dat seama ca respectivul habar n-avea despre ce vorbesc, am decis sa continui sa-l incurc si mai tare:
- La cate linii?
- La cate linii, ce?
Deja nu puteam sa ma mai abtin si radeam pe infundate
...
- Spuneti-mi, va rog, unghiurile pentru culori.
- ???
- Fiecare dintre cele 4 culori au un unghi in asa fel incat, prin tiparire,...
- ~!#$%^&*()
- Ok, hai ca le fac eu cum cred ca ar fi bine si imi spuneti pe urma daca e in regula.
- DA, DA! Cel mai bine asa. Pentru ca oricum o sa ne uitam si noi peste ele atunci cand le deschidem in Corel.
- POFTIM??? Cum adica le deschideti in Corel? (In conditiile in care eu le dadeam PDF-uri, generate doar cat sa le monteze si printeze pe placi, avand culori si elemente pe care nu le-as fi vrut modificate nici cat un varf de ac)
- Pai, da! Noi asa lucram. Deschidem in Corel... bla-bla

Cand primesc revista, dupa vreo doua saptamani, m-am luat cu mainile de cap: culoarea de fundal era evident schimbata, fotografia de pe coperta mult mai inchisa si o gramada de greseli de litera care nu existau in documentul trimis. Explicatia: intrucat n-au reusit sa foloseasca PDF-ul de la mine, au refacut intreaga coperta... :O

Care or fi ceilalti clienti?! Ce reviste tiparesc ei?!
Nici nu vreau sa ma gandesc!

Prefer profesionistii!
http://www.opd.ro/
http://www.arhivafoto.ro/

Profesionalism? De ce?

2009-05-05T16:40:00.004+03:00

PROFESIONIST - Persoana care lucreaza intr-un domeniu de activitate pe baza unei pregatiri corespunzatoare. (DEX)

Ce legatura are asta cu realitatea? De multe ori niciuna. Si scriu acest post dupa ce m-am lovit, inca o data, de o situatie in care neprofesionistii fac o treaba la care nu se pricep.

Lucrez in presa de vreo 9 ani. In 9 ani am invatat enorm de mult si, cu siguranta, stiu foarte putin. Dar, in momentul in care am inceput sa fac meseria asta, aveam deja in spate cateva luni de invatat, de lucrat "in orb", de exersat cu manualul in mana, gresind si invatand din asta. Si spun asta nu ca sa ma laud, ci ca sa evit comentariile ulterioare de genul: "Si tu ai fost incepator", "Ce, tu te-ai nascut invatat?" etc.

Despre ce e vorba, concret: acum ceva vreme am trimis o revista la tipografie. Primesc inapoi documentul (dupa vreo 10 zile!!!) si mi se spune ca ar fi probleme cu el. Ma uit peste document... si observ o eroare mare de montaj (mai exact: bleed-urile treceau dintr-o parte in alta, in asa fel incat anumite elemente apareau de doua ori in pagini fata in fata). Le spun ca nu e ok, mi se da dreptate. Explicatia: "A venit un baiat nou la prepress si nu se pricepe". E buna scuza! Dar eu mi-am luat bobarnace de la client. De ce???

Alta: un alt client s-a gandit ca ar fi mai ieftin & eficient sa nu mai externalizeze serviciul de DTP pe care il faceam eu pentru doua dintre revistele sale si sa faca acest lucru cu unul dintre angajatii sai. OK. A durat asta doar doua numere pana cand a realizat ca a pierdut mult mai mult: calitate, rigurozitate, timp. Din nou a miza pe un neprofesionist s-a dovedit un lucru gresit.

Si, ca sa nu va plictisesc prea tare, o sa ma opresc aici cu exemplele, desi as mai avea o multime.

A lucra cu un profesionist e un avantaj, chiar daca asta inseamna uneori sa platesti ceva mai mult pentru serviciile primite in schimb. Inseamna sa ai siguranta ca respectivul stie ce trebuie sa faca pentru ca stapaneste notiunile si are solutiile si, cel putin la fel de important, ce NU trebuie sa faca, pentru ca stie unde pot aparea greselile si le evita. Asta inseamna a fi profesionist, dar nu toti clientii inteleg ca aceste lucruri sunt importante.

Sfatul meu: Go PRO!

Poate la anu'

2009-04-19T02:08:00.007+03:00

Am de mult in cap proiectul numit ArhivaFoto.ro si de idei de poze n-am dus niciodata lipsa. Am ajuns sa-mi notez cele mai importante/interesante chestii de pozat pentru ca ma lovesc de nevoia de o anumita fotografie sau ma gasesc/asist la o situatie care e intr-adevar "de pozat".
Legile lui Murphy, scuza cea mai buna pentru ceva ce uitam sa facem sau facem fara sa ne dam interesul (atentie mare ca aici zic despre mine de fapt), functioneaza foarte tare in ceea ce ma priveste (ce v-am zis?!): cele mai interesante situatii, cele mai bune cadre, cele mai cele personaje in ipostaze fotografiabile (fault!) se intampla atunci cand nu am la mine aparatul de fotografiat. Si asta inca e o scuza destul de buna. Dar cand trec 3 ani si inca nu am o poza de la slujba de Inviere, cu oameni care iau lumina, cu o mare de lumanari aprinse deja nu mai functioneaza nicio scuza. Desigur ca asa s-a intamplat si anul asta. Cand am ajuns la biserica am realizat ca iar am plecat de acasa fara camera... Am ramas si anul asta fara fotografii. Poate la anu'

Imaginea... delicioasa

2009-04-16T02:15:00.008+03:00

Am fost de multe ori la restaurant. La destul de multe restaurante. Si am avut cu mine camera foto. Ma invarteam in jurul mesei cand venea comanda si pozam preparatele. O forma de masochism, desigur. Ca si cum nu era suficient ca salivam de multe ori la ce aveau "colegii de masa" (unul dintre ei imi va cere drepturi de autor pe expresia asta!) in farfurie, ma mai chinuiam si acasa cand ajungeam sa descarc pozele. Dar de ce zic eu "chinuiam", "ajungeam" etc.?! Pai si acum fac la fel: daca am camera cu mine, pozez tot felul de chestii. Mancarea e pe primul plan (la fotografiat) atunci cand merg la un restaurant. Si, uite ca, pana la urma, mi-au folosit la ceva pozele alea.

Da, am salivat! Da, am adormit cu gandul la o tigaie picanta (suna hazliu - asa cum a remarcat o prietena), la o inghetata calda sau la un ciolan pe varza... Dar acum am poze pentru site! Rubrica "Mancare si bautura" e destul de consistenta. Sa tot fie vreo 200 de poze. Nu toate din restaurante, ce-i drept. Dar sunt. Si mai sunt destule pe teava. Mai treceti pe la noi sa vedeti cum creste oferta gastronomica.

Si, pentru ca post-ul asta l-am facut de fapt cu un alt scop, Madalina, Mari, Jean, Cristi si George - aveti aici pozele de la ultima iesire la Thalia 2. Nu vroiam sa pun pozele cu mine (Mari stie de ce!), dar... am zis sa fie totusi un post hazliu.

Aici sunt minunile: http://www.arhivafoto.ro/pozepers/Thalia_030409/. Nu ma injurati, dar n-am fost in stare sa pun preview-uri.

S-aveti pofta!

Intriga...

2009-04-14T00:38:00.006+03:00

Luni dimineata, 13.04.2009, ma cam plictiseam. Si, pentru ca designerul, dezvoltatorul, adminul si creierul site-ului ArhivaFoto.ro (n-o sa scriu ca-l cheama Jean pentru ca vrea sa ramana anonim) a zis ca ar fi bine sa facem un blog in care sa vorbim despre portalul nostru, am pus mana frumusel si l-am facut.

Pe seara, asa cum fac in fiecare zi de cand am descoperit jucaria Google Analytics, verificam traficul de pe ArhivaFoto.ro si am constatat ca ne-am invrednicit ceva-ceva sa dam click-uri pentru ca aveam 9 vizite de pe blog. Multumesc mamei, fratilor, prietenilor...

Unii chiar ne-au urat de bine. Ca, deh, trebuia sa avem si comment-uri!

Comentati, fratilor! Si dati click-uri. Sa ne vada lumea, sa intre pe site. E pacat de toate pozele gratuite pe care le-am postat noi acolo pentru cei care nu (mai) vor sa dea bani pe poze. Mai ales ca sunt atatea categorii de unde pot alege: agricultura, animale, auto, bani, business, cladiri - monumente - locuri publice, electro IT & C, flori si natura, mancare si bautura, oameni, sarbatori (vine Pastele in cateva zile - stim ca ai nevoie de poze cu oua rosii si incondeiate!), sport, turism si multe altele.

Am zis ca toate pozele sunt gratuite? Si ca poti descarca oricate poze vrei? Si ca avem o gramada de imagini care asteapta sa fie postate? Crestem in fiecare zi!

Va asteptam cu pozele deschise pe ArhivaFoto.ro!

Sa incepem mediatizarea!!!

2009-04-13T11:01:00.000+03:00

Dupa lupte destul de crancene, care au durat vreo 15 minute (bine ca isi face toata lumea blog si au luat toate numele posibile!) am reusit sa gasesc un nume corect, normal, elegant, explicit si plin de alte calitati pentru blogul asta minunat si extraordinar care va fi. Daca eu nu-l laud, atunci ce pretentii sa am de la altii!

Da, sigur, ramane de demonstrat!

CE? Un blog despre media, imagine-fotografie si chiar DTP
CUM? Cu manutele astea doua, dorinta mare si idei pe masura
CAND? Cand s-o putea, din pacate!
DE CE? Ca sa promovam un produs, o idee, o banca de imagini GRATUITE: http://www.arhivafoto.ro

Si, dupa cum am constatat de multe ori pe propria-mi piele, daca subiectul nu e interesant, ar fi bine sa nu bati campii prea mult. Postari scurte si la obiect, mai ales la inceput. Ce poate fi interesant la o noua lansare de blog (a miliarda)?! Nimic. Asa ca ma opresc si va las sa savurati in liniste oferta de la ArhivaFoto!

Mediatizeaza-te!