Am fost acum cateva zile la un restaurant ce se vrea a fi, conform spuselor unuia dintre actionari, unul cu prestanta si care "nu-si permite sa ofere clientilor produse de mana a doua si de aceea pretul reflecta calitatea". Asta spunea actionarul. O sa revenim la el ceva mai tarziu. Retinem aspiratiile dumnealui.
Ospatarul care ne-a servit se recomanda a fi somelier care a participat de curand la un eveniment, o degustare destul de importanta, cu invitati pe masura.
Am cerut un vin alb, sec, pe care il mai bausem si il cunosteam. Numele lui chiar nu conteaza (un prieten muuult mai priceput decat mine mi-a confirmat ca e un vin "bun"). Vinul a fost chiar bun si a completat fericit preparatele servite. Si am mai cerut o sticla. Si inca o sticla. Am fost suficient de multi incat sa nu credeti ca ne-am ametit.
La un moment dat, ospatarul nostru, consumator si el (am simtit asta in ciuda faptului ca bausem si noi deja), ne informeaza ca vinul pe care il consumam s-a epuizat si ca ne poate oferi un altul. Nicio problema. Si ne propune un nume (nu ne-a spus si producatorul). L-am intrebat, cumva anticipand raspunsul, daca e vorba de un anume producator. Stiam ca respectivul vin nu este tocmai de consumat. Raspunsul: "Da!", urmat de niste zambete-rasete cumva... vinovate ca mi-a propus un asemenea "vin". Ne-am rezumat la vinul care mai era in sticla de pe masa si am incheiat seara ceva mai repede decat ne-am fi dorit.
Acestea fiind zise, apar niste intrebari:
1. de ce exista un asemenea vin in lista de vinuri atat timp cat actionarul localului este si el somelier si are pretentia ca localul este unul cu prestanta si care are ceea ce nu prea vezi in multe restaurante: un meniu de vinuri?
2. cum isi permite un ospatar-SOMELIER sa recomande un asemenea vin, stiind (vezi zambetele-rasete) ca nu este nici pe departe un vin de baut? Din cate imi amintesc eu, somelierul este cel care ar trebui sa-ti recomande un vin, cel care ar trebui sa te ajute in alegerea lui...
3. cum este posibil ca un astfel de somelier-ospatar-CONSUMATOR sa fie angajatul unui local ce isi "respecta clientii"?
Sa fie oare totul numai o chestie de gust?
Fac in incheiere precizarea ca atat vinul consumat de noi, cat si cel recomandat de somelierul-ospatar-consumator se inscriu in acelasi palier de pret - aproximativ 30-40 de lei, pret de meniu.
Concluzia: putina informare n-ar strica chiar si inainte sa mergeti la restaurant atat timp cat exista riscul unei astfel de situatii.
Beti cu cap!
miercuri, 3 februarie 2010
marți, 2 februarie 2010
Celuloza si celulita
Lucrez in presa. Tehnoredactez ziare, reviste, brosuri si cine mai stie ce. Din asta traiesc. Nu castig mult. N-am castigat niciodata prea mult. As putea probabil (sau, mai bine zis, ar trebui) sa castig mai mult. Dar cum sa fac asta? Cum sa fac asta cand la negocierile pe care le port lumea nu mai ofera bani pentru serviciile pe care ar urma sa le prestez.
Numai in ultima luna mi s-au intamplat doua cazuri de genul asta. "Pentru serviciile pe care le prestati va putem oferi jumatate bani, jumatate sub forma de publicitate." Asta era pentru un contract nou. Dar discutia e aceeasi pentru un contract aflat in derulare unde clientul doreste ca o parte din suma sa reprezinte materiale promotionale.
In principiu e ok sa primesti si publicitate. Si materiale promotionale... Dar vorba cuiva: "Eu mananc flori?". Din pacate barterele acestea sunt facute cu reviste, cu agentii de publicitate. Va trebui sa ma orientez catre producatori de lactate, din industria panificatiei, catre carmangerii sau cofetarii. Ultima data cand am verificat, ziarele nu erau tocmai comestibile (macar de-ar pune astia niste mostre de mancare si bautura). Iar publicitatea pe vreun site... nici macar sufleteste nu ma hraneste (cam filosofica asta, dar sensul conteaza).
Ah, unde sunt ziarele tiparite pe foite subtiri de cascaval! Si cerneala tipografica cu zeci de arome! Am putea sa citim ziarul direct in farfurie. Sa mancam ziare pe paine. Cred ca atunci si elevii ar "devora" cu mare placere manualele.
Cred, totusi, ca preferatele tuturor ar fi foietajele... Sunt si cel mai simplu de obtinut.
Trebuie sa fug. Mi-am comandat o pizza cu blat subtire - de la o coperta de carte de bucate.
S-aveti pofta! De munca!
Numai in ultima luna mi s-au intamplat doua cazuri de genul asta. "Pentru serviciile pe care le prestati va putem oferi jumatate bani, jumatate sub forma de publicitate." Asta era pentru un contract nou. Dar discutia e aceeasi pentru un contract aflat in derulare unde clientul doreste ca o parte din suma sa reprezinte materiale promotionale.
In principiu e ok sa primesti si publicitate. Si materiale promotionale... Dar vorba cuiva: "Eu mananc flori?". Din pacate barterele acestea sunt facute cu reviste, cu agentii de publicitate. Va trebui sa ma orientez catre producatori de lactate, din industria panificatiei, catre carmangerii sau cofetarii. Ultima data cand am verificat, ziarele nu erau tocmai comestibile (macar de-ar pune astia niste mostre de mancare si bautura). Iar publicitatea pe vreun site... nici macar sufleteste nu ma hraneste (cam filosofica asta, dar sensul conteaza).
Ah, unde sunt ziarele tiparite pe foite subtiri de cascaval! Si cerneala tipografica cu zeci de arome! Am putea sa citim ziarul direct in farfurie. Sa mancam ziare pe paine. Cred ca atunci si elevii ar "devora" cu mare placere manualele.
Cred, totusi, ca preferatele tuturor ar fi foietajele... Sunt si cel mai simplu de obtinut.
Trebuie sa fug. Mi-am comandat o pizza cu blat subtire - de la o coperta de carte de bucate.
S-aveti pofta! De munca!
luni, 28 septembrie 2009
Rusine pe banii mei...
In ultimele doua luni am fost la doua nunti si ieri la un botez. Locatii diferite, obiceiuri diferite, una peste alta multe lucruri diferite, dar si o gramada de stereotipii din care "nu se iese" (ca d-aia sunt stereotipii).
De la un moment dat, nu stiu exact care, la nunta "nu se mai striga darul", ci se pun banii in plicuri care au si rol de "calareti" cu numele invitatilor. Adica nu te mai faci de ras in fata tuturor, ci doar in fata "primitorilor".
Una dintre discutiile care apar la un astfel de eveniment este cea legata de cati banii se pun un plic. In primul rand, cel care se insoara sau isi boteaza copilul lanseaza o suma legata de costul tacamului de persoana (mancare+bautura+tort) dupa care "zvonul" astfel lansat se plimba din gura in gura in asa fel incat cei mai multi dintre invitati au o oarecare idee despre suma respectiva. Buuuun. In al doilea rand, intervin discutiile intre invitati: "Tu cat dai?" "Eu dau atat. Dar tu?" Intr-un final se ajunge la o suma care invitatilor li se pare corecta.
Rup un pic fraza si ma intorc la momentul in care sunt anuntat, printr-o invitatie care mai de care mai..., despre evenimentul cu pricina. Nici n-apuc sa zic vreun cuvant, ca primesc aproape amenintator fraza: "Sa nu aud ca nu vii!", "Ne stim de-o viata!", "Esti prietenul meu!" etc.
Cele doua nunti + un botez de care aminteam mai sus nu au iesit din tipar in sensul in care mirii, respectiv proaspetii parinti, imi sunt prieteni "buni", "de-o viata" sau "cei mai buni".
Daca suntem cei mai buni prieteni, e clar ca prezenta e "obligatorie", dar nu inteleg de ce-mi fac atatea griji legate de suma din plic. Prietenii sunt ultimii care ar trebui sa ma judece. Nu? Atunci de ce intreb in stanga si-n dreapta "cat dau la masa"?! Bucuria celui care ma invita ar trebui sa fie prezenta mea acolo... Dar cati bani sa dau, totusi... M-am simtit bine: am mancat (tortul n-a fost extraordinar), am baut (vinul a fost bun!), am si dansat. Si muzica mi-a placut. Dar scaunele au fost cam incomode. Mi-au placut sala si decoratiunile. Dar sarmalele alea au fost cam nefierte... Bine macar ca servirea a fost deosebita...
Cica suma din plic tine de toate astea... De atmosfera, de locatie, de mancare, de muzica. Dar de situatia din Golf? Dar de problemele cu apa calda din sector? Dar cainii vagabonzi or fi fost luati in calcul?
Ce treaba are placerea de ati vedea prietenul de-o viata in cel mai frumos moment al vietii lui cu sarmaua nefiarta?! De ce trebuie sa fie suma din plic direct proportionala cu tot ce inseamna calitatea lucrurilor din seara respectiva? Daca primesc la masa homar (foarte scump ca pret), dar mie nu-mi place... ce facem? Dar daca primesc o salata de cruditati (evident muuuult mai ieftina) care mi se pare exceptionala? Nu-mi dau seama.
Pe de alta parte, nu inteleg cum as putea eu, ca mire (imi permit sa ma pun in postura lor) sa ma supar pe un prieten care imi face placerea de a fi cu mine la un eveniment de genul asta. L-am chemat sa-mi fie alaturi, sa ne bucuram impreuna, asta insemnand chiar sa mancam aceeasi mancare proasta, sa bem acelasi vin prost si sa dansam impreuna pe aceeasi muzica proasta. Si daca un prieten imi da o suma si altul alta suma... ar trebui ca unul sa-mi fie mai prieten??? NICIODATA!
Si-atunci... ar trebui sa-mi fie rusine pentru ce pun in plic? Sunt "mai prieten" daca suma e mai mare?
Nu, nu mi-a fost niciodata rusine de plicul meu, pentru ca stiu ca prietenii mei, cei care m-au invitat, nu ma vor judeca niciodata. De-aia imi sunt prieteni!
De la un moment dat, nu stiu exact care, la nunta "nu se mai striga darul", ci se pun banii in plicuri care au si rol de "calareti" cu numele invitatilor. Adica nu te mai faci de ras in fata tuturor, ci doar in fata "primitorilor".
Una dintre discutiile care apar la un astfel de eveniment este cea legata de cati banii se pun un plic. In primul rand, cel care se insoara sau isi boteaza copilul lanseaza o suma legata de costul tacamului de persoana (mancare+bautura+tort) dupa care "zvonul" astfel lansat se plimba din gura in gura in asa fel incat cei mai multi dintre invitati au o oarecare idee despre suma respectiva. Buuuun. In al doilea rand, intervin discutiile intre invitati: "Tu cat dai?" "Eu dau atat. Dar tu?" Intr-un final se ajunge la o suma care invitatilor li se pare corecta.
Rup un pic fraza si ma intorc la momentul in care sunt anuntat, printr-o invitatie care mai de care mai..., despre evenimentul cu pricina. Nici n-apuc sa zic vreun cuvant, ca primesc aproape amenintator fraza: "Sa nu aud ca nu vii!", "Ne stim de-o viata!", "Esti prietenul meu!" etc.
Cele doua nunti + un botez de care aminteam mai sus nu au iesit din tipar in sensul in care mirii, respectiv proaspetii parinti, imi sunt prieteni "buni", "de-o viata" sau "cei mai buni".
Daca suntem cei mai buni prieteni, e clar ca prezenta e "obligatorie", dar nu inteleg de ce-mi fac atatea griji legate de suma din plic. Prietenii sunt ultimii care ar trebui sa ma judece. Nu? Atunci de ce intreb in stanga si-n dreapta "cat dau la masa"?! Bucuria celui care ma invita ar trebui sa fie prezenta mea acolo... Dar cati bani sa dau, totusi... M-am simtit bine: am mancat (tortul n-a fost extraordinar), am baut (vinul a fost bun!), am si dansat. Si muzica mi-a placut. Dar scaunele au fost cam incomode. Mi-au placut sala si decoratiunile. Dar sarmalele alea au fost cam nefierte... Bine macar ca servirea a fost deosebita...
Cica suma din plic tine de toate astea... De atmosfera, de locatie, de mancare, de muzica. Dar de situatia din Golf? Dar de problemele cu apa calda din sector? Dar cainii vagabonzi or fi fost luati in calcul?
Ce treaba are placerea de ati vedea prietenul de-o viata in cel mai frumos moment al vietii lui cu sarmaua nefiarta?! De ce trebuie sa fie suma din plic direct proportionala cu tot ce inseamna calitatea lucrurilor din seara respectiva? Daca primesc la masa homar (foarte scump ca pret), dar mie nu-mi place... ce facem? Dar daca primesc o salata de cruditati (evident muuuult mai ieftina) care mi se pare exceptionala? Nu-mi dau seama.
Pe de alta parte, nu inteleg cum as putea eu, ca mire (imi permit sa ma pun in postura lor) sa ma supar pe un prieten care imi face placerea de a fi cu mine la un eveniment de genul asta. L-am chemat sa-mi fie alaturi, sa ne bucuram impreuna, asta insemnand chiar sa mancam aceeasi mancare proasta, sa bem acelasi vin prost si sa dansam impreuna pe aceeasi muzica proasta. Si daca un prieten imi da o suma si altul alta suma... ar trebui ca unul sa-mi fie mai prieten??? NICIODATA!
Si-atunci... ar trebui sa-mi fie rusine pentru ce pun in plic? Sunt "mai prieten" daca suma e mai mare?
Nu, nu mi-a fost niciodata rusine de plicul meu, pentru ca stiu ca prietenii mei, cei care m-au invitat, nu ma vor judeca niciodata. De-aia imi sunt prieteni!
duminică, 13 septembrie 2009
ArhivaFoto.ro lanseaza "Arhiva de presa"
ArhivaFoto.ro, site de poze gratuite, a lansat la inceputul acestei luni un nou produs ce se adreseaza, in egala masura, vizitatorilor site-ului, dar si editorilor de publicatii de orice gen care doresc sa-si promoveze produsele.
Este vorba despre o "Arhiva de presa", chiar asa se cheama produsul, o colectie de publicatii in format electronic ce este oferita gratuit celor care viziteaza www.ArhivaFoto.ro.
Publicatiile pot fi vizualizate "pagina cu pagina" cu ajutorul unei interfete atractive care permite cautarea in cadrul articolelor revistei, evidentierea termenilor cautati, salt la o anumita pagina sau la coperti, salvare in format PDF, printare, posibilitatea de recomandare unui prieten a publicatiei vizualizate, functie de zoom asociata cu "drag for view" pentru a vizualiza paginile in intregime si fara probleme.
Pentru editorii care doresc sa-si promoveze produsele exista doua variante:
1. promovare pe site-ul ArhivaFoto.ro, la sectiunea Arhiva de Presa, astfel incat sa ajunga la cititori avand costuri mult mai mici (prin eliminarea tiparirii sau distributiei)
2. posibilitate de postare pe site-ul propriu a ziarului, revistei, catalogului etc. in acest format care, pe langa atractivitate sporita fata de modelele obisnuite de site, ofera si avantajul unei foarte bune indexari a produselor astfel afisate si atragerea de trafic si, implicit, popularitate.
Pentru ambele variante de publicare, editorii au posibilitatea de personalizare a modului de afisare a produsul pe site prin alegerea culorilor, a fontului sau a limbii interfetei.
Primele reviste sunt deja disponibile in "Arhiva de presa", structurate pe un tipar familiar deja celor care au vizitat ArhivaFoto.ro.
sâmbătă, 15 august 2009
ArhivaFoto.ro a ajuns la 4000 de poze gratuite!
Site-ul de poze gratuite ArhivaFoto.ro a depasit 4000 de poze! O fi mult, o fi putin... habar n-am. Dar sunt 4000 si numarul creste constant. Tragem tare si cat mai curand revin cu post-ul in care sa anunt 5000 de poze gratuite pe ArhivaFoto.ro.
O stiti p-aia cu supercalitate, totul GRATUIT, domenii diferite? Asa o sa fie mereu. www.ArhivaFoto.ro si poti sa descarci oricare si oricate dintre cele 4000+ de poze gratuite!
O stiti p-aia cu supercalitate, totul GRATUIT, domenii diferite? Asa o sa fie mereu. www.ArhivaFoto.ro si poti sa descarci oricare si oricate dintre cele 4000+ de poze gratuite!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
